Pe nevăzute,
Așa cum întinzi mâna
Să numeri ouăle din cuib,
Abia atingându-le
Cu emoție și spaimă
În fața misterului etanș
Dinlăuntru
(Ouă pe care pasărea
Va refuza să le mai clocească
Socotindu-le impure),
Pe nevăzute
Mâna lui se-ntinde-n somn
Și năruie
Cu fiecare vis
O mânăstire,
În timp ce Pasărea
Plutind deasupra apelor
Tot mai ușoară, tot mai liberă de balast,
Se înalță cu fiecare cădere
Până nu se mai vede.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de fragilitate, transformare și spiritualitate. Prin imagini poetice, sugerează o călătorie interioară complexă, marcată de pierderi și eliberare, culminând cu o ascensiune spirituală.