Ana Blandiana – Pe Nevăzute
Pe nevăzute,Așa cum întinzi mânaSă numeri ouăle din cuib,Abia atingându-leCu emoție și spaimăÎn fața misterului etanșDinlăuntru(Ouă pe care pasăreaVa refuza să le mai cloceascăSocotindu-le impure),Pe nevăzuteMâna lui se-ntinde-n somnȘi năruieCu fiecare visO mânăstire,În timp ce PasăreaPlutind deasupra apelorTot mai ușoară, tot mai liberă de balast,Se înalță cu fiecare căderePână nu se mai vede.