Nealegere.
Adusă la marea judecată
Care se termină prin trimiterea pe pământ,
Eu, găsită nevinovată,
Am primit dreptul
Să mă aleg pe mine.
Dar nu bărbat, și nu femeie,
Și nici un animal n-am vrut să fiu,
Și nici o pasăre, și nici o plantă.
Se-aud secundele căzând
Din marele drept de-a alege
Se-aud lovindu-se de piatră:
Nu, nu, nu, nu.
Zadarnic adusă la judecată,
Zadarnic nevinovată.
Sensul versurilor
Piesa explorează dificultatea alegerii și a identității. Naratorul, găsit nevinovat și având dreptul de a alege, respinge toate opțiunile, subliniind astfel absurditatea și zadarnicia existenței.