Târziu și iarnă –
mă voi întoarce acasă
la frig la singurătate.
Prin zidul galben pendula va bate.
În cerul iernii
păsări negre vor duce prin lume
vești de la noi –
întâlnirea la ziua de-apoi.
Orașul – cavou
zidindu-ne în iarna și veacul
în golul vremilor noi
și noi – anonimii eroi.
O, plâns bășcălie
mereu între Orient – Occident!
Fundătura-i o ctitorie
nici Orient – nici Occident.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și izolare într-un context urban rece și impersonal. Se reflectă asupra condiției umane, a pierderii identității și a sentimentului de a fi prins între influențe culturale contradictorii.
