Brusc, o neliniște…
Ah, ce neliniște, ce greață de la stomac răbufnind în suflet!
Și ce mai prieteni am avut!
Și cât de goale toate orașele pe care le-am străbătut!
Și ce gunoi metafizic toate intențiile mele!
O neliniște,
O întristare a epidermei sufletului,
Un fel de a-ți lăsa brațele să cadă la apusul efortului…
Reneg.
Reneg totul.
Reneg mai mult decât totul.
Îi reneg prin foc și sabie pe toți Zeii și negația lor.
Ce-ar putea să-mi lipsească, de simt că-mi lipsește ceva în
stomac și
în circulația sângelui?
Ce amețeală vidă îmi istovește creierul?
Ar trebui să iau ceva sau să mă sinucid?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de neliniște existențială și dezgust față de viață. Naratorul se simte gol și deziluzionat, renegând totul și contemplând sinuciderea ca o posibilă scăpare.