Erau trei.
(Au venit zorile cu securile lor.)
Erau doi.
(Aripi târâtoare de-argint.)
Era unul.
Nu mai era niciunul.
(Și râul a rămas singur.)
Sensul versurilor
Piesa descrie, într-un mod poetic și concis, dispariția treptată a trei copaci, sugerând o pierdere a naturii și un sentiment de singurătate. Râul, martor al evenimentelor, rămâne singur, accentuând tema izolării.