Federico Garcia Lorca – Priveliști Din Merida

Cal cu coadă lungă saltă
pe uliți ca o fantomă,
în timp ce dorm sau se joacă
bătrâni soldați de la Roma.

Păduri întregi de minerve
își deschid brațe frumoase
fără frunze-n timp ce apa
poleiește stânci tăioase.

Noapte cu torsuri bolnave
și cu stele reci, de iască,
pândește să crape zorii,
sub ei să se prăbușească.

Blasfemii aruncă iarăși
creste de cocoși pe zare,
și, gemând, sfânta copilă
sparge cupe de cristale.

Roata pilește cuțite
și cârlige îndoite.
Muge cornul nicovalei
corn frumos de semilună.

Cu tuberoze-nflorite
și tulpini de rugi cu mure
Merida se încunună.

Sensul versurilor

Piesa descrie un peisaj contemplativ al orașului Merida, îmbinând elemente naturale, istorice și sacre. Versurile evocă o atmosferă melancolică, sugerând o perspectivă asupra trecerii timpului și a frumuseții efemere.

Lasă un comentariu