În Vinerea Mare (6 aprilie 1327), în biserica Santa Chiara din Avignon s-a îndrăgostit de Laura şi îi reproşează lui Amor că nu a făcut-o şi pe ea să se îndrăgostească de el.
Era într-o zi când razele de soare
de mila Creatorului păliră,
când ochii tăi, O, Doamnă, mă vrăjiră
atunci când te-am privit cu încântare.
Şi de Amor eu n-am cătat scăpare,
a lui săgeţi temeri nu îmi stârniră,
însă necazuri multe mă loviră,
căci lumea-ntreagă suferă, se pare.
Şi când m-a prins Amor cu arma-n teacă
croindu-şi drum prin ochi în inimioară,
eu lacrimi am vărsat, şi nu puţine.
Însă onoarea şi-a pătat oleacă
când m-a străpuns săgeata-i temerară,
dar nu s-a întors cu arcul şi spre tine.
Sensul versurilor
Sonetul descrie momentul îndrăgostirii naratorului de Laura și reproșul adus zeului Amor pentru că nu a făcut-o și pe ea să-l iubească. El suferă din dragoste, simțind durerea săgeții lui Amor, dar regretă că Laura nu simte aceeași pasiune.