Lipsit de orice speranță ca Laura să se îndrăgostească de el, s-ar putea decide să iubească o altă femeie.
De mii de ori, războinică gingașă,
cu ochii tăi frumoși să fiu pe pace,
Eu inima ți-am dat, dar nu îți place
să te cobori cu mintea ta trufașă.
Iar alta dac-o vrea, mai pătimașă,
speranțe inutile își va face;
și-alung și eu ce ție îți displace,
căci n-o mai simt amică, ci vrăjmașă.
Dar de-o gonesc și nu găsește-n tine
când e-n exil, o milă infinită,
căci pe o alta sigur n-o dorește,
poate-apuca pe calea cea greșită;
și amândoi am pierde, știi prea bine,
dar tu mai mult, căci tare te iubește.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă suferința poetului din cauza dragostei neîmpărtășite de Laura. El explorează ideea de a iubi pe altcineva, dar realizează că acest lucru ar fi inutil și ar putea avea consecințe negative atât pentru el, cât și pentru Laura.
