Gura, lacrimile şi suspinele îl trădează, şi numai chipul îi exprimă sentimentele.
De ce, când te-am păzit atât de bine
ca să nu minţi, şi toţi te admirară,
tu, gură, mi-ai adus numai ocară;
ingrată eşti, nu ţi-a păsat de mine:.
căci când nevoie mare-aveam de tine
de-a cere milă, buzele-ngheţară,
şi ai vorbit numai aşa, într-o doară,
ca cel pe care-n gheare visu-l ţine.
Şi, lacrimi triste, voi, noapte de noapte,
cu mine staţi când vreau însingurare,
însă fugiţi când pacea mea soseşte:.
iar voi, ce-mi daţi dureri şi tulburare,
suspine, vă retrageţi lent, inapte,
şi de ce simt doar chipul meu vorbeşte.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă suferința și trădarea simțite de poet. Gura, lacrimile și suspinele îl trădează, în timp ce chipul îi exprimă adevăratele sentimente. Poetul se simte abandonat de propriile emoții și incapabil să-și exprime durerea.