Recunoaște că moartea nu-l poate elibera de suferință și totuși o cheamă.
Dacă aș ști că moartea mă separă
de gândul de iubire disperată,
cu mâna mea aș îngropa îndată
aceste membre și a lor povară.
Însă mă tem că voi ajunge iară
să plâng ori să mă lupt ca altă dată,
și-aici rămân, căci poarta-i ferecată,
iar moartea m-a lăsat pe dinafară.
De mult săgeata trebuia să plece
din coarda nemiloasă și absurdă,
ce și pe alții i-a răpus prin vreme.
eu îi implor pe Amor și pe-acea surdă,
ce mi-a lăsat a ei paloare rece,
dar nu-și aduce-aminte să mă cheme.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dorința de a scăpa de suferința provocată de o iubire disperată, dar și teama că moartea nu va aduce eliberarea. Poetul imploră moartea să-l ia, dar se simte abandonat și uitat chiar și de aceasta.