Da, îmi cunosc menirea, locul!
Nesătul precum e focul
mă consum și ard, topit.
Lumină e, tot ce ating acum,
tot ce părăsesc, doar scrum:
O flacără sunt, negreșit!
Sensul versurilor
Piesa explorează acceptarea destinului și a rolului propriu, chiar dacă acesta implică sacrificiu și transformare. Vorbitorul se identifică cu o flacără care consumă totul în jur, lăsând în urmă doar scrum, dar emanând lumină.