Friedrich Nietzsche – Tăcerea-nverșunată

Cinci urechi – și nici o vorbă-n ele!
Lumii îi pierise glasul….
Ciuleam urechea curiozității mele:
Căci de cinci ori am azvârlit năvodul, și de cinci ori n-am scos măcar un pește.
Am întrebat – n-am pescuit nici un răspuns….
Ciuleam urechile iubirii mele!

Sensul versurilor

Piesa exprimă o stare de tăcere apăsătoare și dezamăgire profundă. Naratorul caută răspunsuri și conexiune, dar se lovește de absența lor, amplificând sentimentul de singurătate și melancolie.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu