Firdousi – Goștasb, Zardost Apăru și Goștasb Îi Îmbrățișă Credința

Și-astfel mai trecu o vreme, când deodată răsări
din pământ — un pom în curtea lui Goștasb, și se-nălță
până-i adumbri seraiul — pom vânjos în rădăcini,
trunchi și ramuri fără număr; frunzele-i șopteau povețe,
roadele-i dădeau lumină. Pomu-acesta fiind om
și purtând asemeni roade, oare, mai putea muri..?
Binecuvântate fost-au urmele și pașii săi,
Zardoșt i s-a spus pe nume: el ucise pe-Ahriman
care-i răul de pe lume. Zise șahului Goștasb:
„Prooroc sunt, călăuza ta spre bunul Dumnezeu!”
Și-apoi un vas aduse plin cu foc și agrăi:.
Notă informativă
Zardoșt, Zoroastru, – întemeietorul religiei mazdeiste
după preceptele căreia credincioșii adoră focul.
„L-am adus din rai spune Domnul lumii: Să primești,
legea mea! Privește cerul și pământul: le-am zidit
fără-argilă, fără apă și privește-le din nou
să vezi cum le e zidirea. Cugetă cine-ar putea
să zidească-asemeni lucruri, decât eu, al lumii Domn.
Dacă recunoști că lumea asta am zidit-o eu,
Ziditor atunci îmi spune. Ia de la trimisul meu
buna-i lege și învață drumul și credința sa,
grijă ai să faci ce-ți spune, și alege-ți călăuz
înțelegerea și-arată-i lumii c-o disprețuiești.
Și învață-adevărata lege plină de-adevăr,
căci domnia-i doar o vorbă când credință n-are-n ea.
Și când buna-nvățătură bunul șah i-o ascultă,
calea-adevărată-alese și adevăratul crez;
și Zarir, șoimanu-i frate norocos ce-ți dobora
elefanții cei mai groaznici, și bătrânul șahinșah
Lorasb care se trăsese-n sihăstria lui la Balkh,
fiindcă-n inima-i rănită lumea-amară o găsi,
și-n sfârșit și căpetenii, și puternici, și-nvățați,
și vraci, și bravii — se-adunară lângă șah,
se încinseră cu koşti noua lege-mbrățișând.
Marele Goștasb pe tronu-i se urcă și-mpinse oști
către patru zări de zare; și trimise și mubezi
să cutreiere pământul; după lege ctitori temple
mari de flăcări sfinte. și-ntocmi întâiul foc
lucitor din Mihr, privește-l luminând atâtea țări.
Și avea un mândru chipreș chiar din paradis adus;
Goștasb dinaintea porții templului îl răsădi,
și pe trunchiu-i verde scrise că Goștasb îmbrățișă
dreapta lege luând martor pe-acest mândru chiparos,
și-astfel răspândi credința dată de Acel-de-Sus.
După câțiva ani copacul tânăr, an de an, crescu,
și ajunse-atât de mare încât trunchiu-i nu puteai
să-l cuprinzi nici cu arcanul! Din belșug când lăstări
și-ngroșă înalte ramuri, împrejuru-i, naltul șah
ctitorii din temelie un serai înalt și larg
tot de câte patru-ori zece coți, la care începând
de la temelii nu puse strop de apă și de lut.
Nota explicativă:
Lorasb, tatăl lui Gostasb, căruia i-a dat tronul
sihăstrindu-se într-un templu din Balkh.
Kosti, – un brâu încins în semn de luptă
de către adoratorii focului.
Și zidi o sală-naltă căptușită-n aur roș,
cu pereți de-argint, podeaua din bucăți de chihlimbar;
puse să se taie-n piatră: șahul legendar Geamșid
Soarele slăvind și Luna, și de-asemeni Fereidun
mânuindu-și buzduganul-cap-de-bou, și dăltui
toate chipurile-alese. Ian privește că nicicând
nimenea n-a dat dovadă de putere precum el!
Măre, când seraiul ăsta de-aur fost-au făurit
în întreaga-i frumusețe, șahu-ntregului pământ
încrustă pe toți pereții pietre scumpe-nconjurând
ctitorirea-n cingătoare de oțel și și-o făcu
locuință. Și trimise pretutindeni ăst răvaș:
„Unde-n lume se mai află ceva asemănător
chiparosului din Kișmer? Domnul mi l-a fost trimis
de prin paradis și-anume mă făcu să glăsuiesc
că din locul ăsta-n ceruri voi intra în paradis.
Și-acum voi ce ascultare sfaturilor mele dați,
hai, veniți sub chiparosul care crește în Kișmer;
băteți drumul de lumină care duce spre Zardoșt,
și-nturnați-vă privirea de la idoli din Kitai!
Toți în koşti vă încingeți pentru șahul persian
și întru a lui cinstire; dați uitării datini vechi,
odihniți-vă privireala umbra falnicului chiparos,
si-ndreptați-vă privirea către templul focului
după cum ne-a dat poruncă proorocul nost’ Zardoșt.”.
Notă explicativă
Firdousi descrie în alt capitol cum turcomanii
intrând în Balkh arseră palatul de aur, templul de foc
și cartea sacră, ZEND-AVESTA, iar „optzeci de magi
împreună cu Zoroastru stinseră cu singele lor focul templului”.
Cronica Șahilor