Zoroastru

Firdousi – Goștasb, Zardost Apăru și Goștasb Îi Îmbrățișă Credința

de

Și-astfel mai trecu o vreme, când deodată răsăridin pământ — un pom în curtea lui Goștasb, și se-nălțăpână-i adumbri seraiul — pom vânjos în rădăcini,trunchi și ramuri fără număr; frunzele-i șopteau povețe,roadele-i dădeau lumină. Pomu-acesta fiind omși purtând asemeni roade, oare, mai putea muri..?Binecuvântate fost-au urmele și pașii săi,Zardoșt i s-a spus pe nume: el … Citește mai mult

Firdousi – 31 II Hușang (Șahia Lui a Durat Patruzeci de Ani)

de

„SĂRBĂTOAREA FOCULUI”.Bunii noștri aveau credință și pe-atunci a te-nchinaDomnului era o cinste. Cum arabii se întorn,când se roagă, spre o piatră, ei, străbunii, s-au întorscătre-a focului văpaie și spre mândrele-i luciri!Focul, -nlănțuit în piatră, slobod a ieșit zvârlindstrălucirea lui în lume! Zice-se că într-o zișahul merse pe un munte cu câțiva dintre supuși.Și văzu din … Citește mai mult