Firdousi – Al XVIII-lea Yezdegherd (Șahia Lui A Durat Șaisprezece Ani) Saad Fiul Lui Vakkas Încotropește Iranul – Yezdegherd Trimise Pe Rostam Împotriva Lui

Omar îi dădu o oaste lui Saad al lui Vakkas,
spre-a se război cu șahul Yezdegherd: de cum află,
șahul ridică de-oriunde oaste și dădu porunci
căpetenie să fie însuși fiul lui Hormozd.
Notă informativă :
– Saad fiul lui Vakkas, căpetenie arabă.
– Yezdegherd al II-lea (590-651), ultimul șah din dinastia Sasanizilor.
– Este vorba de un alt Rostam care, față de „pahlivanui cu trup-de-elefant”, este mai mult un „pahlivan al spiritului”, un cititor în stele care prezice înfrângerea Persiei de către arabii islamizatori. -Omar (634-644) al doilea calif din cei patru. S-a distins printr-o sângeroasă islamizare a Iranului, Siriei Si Egiptului, dând foc bibliotecii din Alexandria ale cărei opere le-a socotit „păgâne”. ‘ -Hormozd (Hormisdas al 111-lea) (579-590), fiul șahului Nușirvan.
Căpetenia aceasta se numea Rostam; era
om clarvăzător și ager la pricepere și brav,
bun să cârmuiască lumea; prevestea din zodiac,
hărăzit cu-nțelepciune și urechea și-o pleca
la ce glăsuiau mubezii. Pahlivanul cum primi
astă grea poruncă, merse lângă șah înseninat,
urma-i sărută-n țărână, binecuvîntări cerești
aducîndu-i, și-n picioare rămânând în fața sa.
Șahul Yezdegherd cu multe laude îl copleși :
„O, vlăstar din șahii lumii, o, războinice cu trup
cât un elefant, cu ghiare ca de leu, te faci stăpân
peste crocodilul groaznic, și când spada, scurt, o tragi,
într-o zi de bătălie, tu dobori la căpățâni
dintre cele mai semețe! Auzit-am că arabi
într-o oaste fără număr, și cu chipuri de catran,
năvăliră-n țara noastră pentru a se război,
chiar de n-au năvălitorii nici haznă și nici vrun șah.
Căpetenie le este Saad, fiul lui Vakkas,
omul lacom de putere și averi. O, pahlivan
credincios, îți dau pe mână al împărăției steag,
o haznă și oaste mare. Rânduiește-ți cele oști,
pregătește tot de luptă, nici o clipă să nu pierzi.
și când vei pleca de-aicea-n bătălie să te-avânți,
și când oștile în față una pe-alta s-or privi,
însuți cercetează-arabii, cugetă-ndelung la tot
ce-ar fi în folosul nostru sau ar fi vătămător.”
Rostam zise: „îți sunt robul, iată-mă naintea ta,
la poruncile-ți sînt gata. Capetele voi zbura
celor care sunt dușmanii șahului, și voi zdrobi
pe acei de rea credință!” Buze, de pământ, lipi
și se-ndepărtă. O-ntreagă noapte el își petrecu
scufundat în cugetare ; Soarele strălucitor
când se arătă pe zare, Rostam, lacom de-a lupta,
se porni în mare grabă sub puterea lui luând
oameni tot de mare viță, buni viteji și veghetori.
Treizeci luni trecură astfel. Și când la Kadesiah
vru să deie bătălia, Rostam, marele-nvățat,
bunul cititor în stele, drept și binevoitor,
pricepând primejdea, zise: „Bătălia asta vai!
nu prea este priincioasă, fluviul șahilor pe-ăst vad.
nu va curge niciodată!” Își aduse-un astrolab,
cercetă cu deamănuntul zodiile, -și prinse-n mâini
capul când văzu cum vine ziua marelui prăpăd!
Fratelui, mâhnit, îi scrise-n mare grabă un răvaș
povestindu-i despre toate. După ce îl lăudă
pe Acel dătătorul zilelor de-mbelșugări
și nenorociri pe care el le presimți, urmă
să mai scrie și acestea : „Ale soartei preschimbări
sunt în stare să stârnească zbucium în oricare om
care cugetă. Din veacul ăsta-s cel mai vinovat
și- Ahriman m-a prins în lanțuri, fiindcă neamu-acestui șah
este osândit să piardă tronul, fiindcă noi acum
nu mai suntem într-o vârstă de izbînzi și străluciri.
De deasupra-a patru ceruri, Soarele văzu întâi
că în bătălia-aceasta se apropie de noi,
aprigă, nenorocirea. Marte, Venus rele ni-s;
nu putem scăpa de Roata cea măreață de azur;
Mercur și Saturn se-nfruntă și Mercur se află-acum
chiar în semnul Gemenilor. Asta-i starea :-n ochii noștri
se înalță uriașă o lucrare și vom fi
toți sătui de-această viață. Am cetit în viitor,
dar va trebui tăcere să păstrez. Îi plâng amar
pe iranieni și-n focul chinului sunt mistuit
când la Sasanizi mai cuget. Vai coroană, tron, județ!
Vai! putere, dinastie, măreție — toate-or fi
sfărâmate de-arăbime, fiindcă astrele din hău
se rotesc doar să ne piardă; vreme, patru sute de-ani,
nici un plod din stârpea noastră-n lume nu va fi stăpân
Lung război porni-va-n care mulți din nenfricații lei
vor pieri. Cei mari ce luptă bravi cu mine-alăturea,
pe-ale-arabilor pretenții nu pun nici un fel de preț :
« Cine-s oamenii aceștia și ce drept au în Iran
și-n Mazanderan să intre? Cotropirea căilor
și-a hotarelor, izbândă, -nfrângere, vom hotărî
doar cu grele buzdugane, doar cu săbiile-n mâini;.
Notă informativă :
Astrolab, strămosul sextantului, instrument pentru măsurat înăltimea stelelor deasupra orizontului. Sub dinastia Sasanizilor, și anume la sfârșitul acesteia, începe invazia arabilor islamizatori in secolul al VII-lea.
Cei mari sint amintiți într-un vers mai jos: Mirui din Tabaristan, Ermeni și Gulbui Suri. Propunerile arabilor de a li se da voie a face comert in Iran.
vom lupta toți bărbătește și dușmanii i-om strivi! »
Dar toți nu știau de taina cerului cel schimbător,
fiindcă până-acuma cerul dulce s-a purtat cu noi.
După ce-mi citești scrisoarea, ia aminte la ce-ți spun
ale cugetului sfaturi, străduie-te, cot la cot,
cu mai mari-Împarăției. Strânge laolaltă robi,
bogății și lucruri scumpe; fugi în Aderbaidjan
lângă cei mai mari de-acolo; tot ce ai ca telegari
dă-i acelui vistiernic al lui Adergoșasb-șah.
Dacă vin răzlețe trupe din Zabul sau din Iran
să se pună sub aripa-ți, să le-ntâmpini bucuros,
să le-mbraci, fii bun cu ele. Te sfiește de-acest cer
schimbător ce se rotește; el ne face ca ușor
de la bucurii să trecem la dureri, și când în slăvi
ne înalță, când ne-afundă. Spune-i mamei tot ce-ți scriu,
căci ea n-o să mă mai vadă; zi-i din parte-mi bun-rămas,
darnic dă-i a’ mele sfaturi, să nu fie-atinsă ea
de nici o nenorocire. Dacă, mai tîrziu, primești
despre mine-o tristă veste, nu mi te mâhni prea mult;
nu uita că-n pieritorul ăst lăcaș n-aduni comori
decât grija și nimicul. Fii deapururi credincios
Domnului, din piept alungă păsul trecătoarei lumi.
Ne va urmări ursita rea iar șahul meu nicicând
nu m-o mai vedea la față. Tu și toți acești vlăstari
dintru seminția noastră, preamărire aduceți
si pre Domnul lăudați-l în a nopții beznă grea.
Fiți prevăzători și darnici, și să nu dosiți nimic
pentru ziua cea de mâine; și aflați, eu, oastea mea
căreia îi dau poruncă, pradă am căzut înfrânți
de-oboseală și de zbucium și de-amarnice dureri,
si la capătul acestor n-am avut niciun liman.
Fie ca Iranul, dulcea țară să-nflorească-n veci!
Dacă soarta-l va-ngenunche pe șah, nu precupeți
nici haznalele-ți, nici trupu-ți și nici însăși viața ta;
căci din spița lui vestită-ncununată cu noroc,
acest mândru șah e totul ce ne-a mai rămas. Să n-ai
nici un pic de slăbiciune-n orişice îți pui în gând;
noi nu mai avem pe lume decât un apărător,
singurul care-i în viață din toți șahii Sasanizi ;
după dânsul nu găsi-veți nici un alt moștenitor
al împărătescu-i sânge. Vai! coroana-i de pe cap,.
bunătatea-i și dreptatea-i — toate-acestea vor pieri
cu împărăteasca-i spiță! Fie mult să viețuiești
și ferice și puternic, șahului un scut să-i fii!
Dacă moartea l-amenință, apără-l cu spada ta!
Dacă va să se înalțe-amvonul mai presus de tron,
dacă proslăvite fi-vor numele lui Abu Bekr
și Omar, a noastră trudă veche se va irosi.
Un nemernic o să vină șah măret ; nu vor mai fi
frământări cu-mpărăție, tron, coroană, diadem.
Zodiile dărui-vor toate-acestea-arabilor;
zile după zile-urma-vor, puterii noastre-apus
după zorii măreției. Printre-acești străini, un neam
se va-nveșmânta în negru, se va-mpodobi pe cap
c-o tiară de mătasă. N-or mai fi coroană, tron,
nici botine aurite, pietre-scumpe, diadem,
și nici fiamură în freamăt peste capete de-oșteni.
Pentru unii numai trudă, pentru alții bucurii;
nu se va mai zbate nimeni drept să fie și milos.
Sub aripa nopții negre, dușmanul cel veghetor
năvăli-va-n casa celui ce se-ascunde. Un străin,
peste nopți și peste zile, se va-nscăuna stăpân,
se va-ncinge-n cingătoarea șahilor, tiară-n cap.
Se vor terfeli-n picioare: cinste, lege, juruinți.
Fi-vor prefăcătoria și minciuna-n mare cin.
Cei războinici or să lupte doar pe jos, ca pedestrași;
parte-avea-vor cavalerii de batjocuri și ocări;
iar plugaru-n luptă aprig va să aibă nume rău;
nașterea din spiță-aleasă va să nu mai poarte rod.
Unul despuia-va pe-altul și altminteri, rând pe rând.
Binecuvântări, blesterne — nu se vor mai osebi,
prefăcutul înaintea omului cinstit va sta.
Șahul lor avea-va-n locul inimii doar un pietroi;
fiu-l va urî pe tată iar acesta pentru fiu
va întinde mreji, capcane. Un bicisnic rob în tron;
viță-aleasă și mărire fără preț vor fi, de râs.
Notă informativă :
– Alegorie pentru preoțimea Islamului în ascensiune față de îndelunga monarhie persană.
– Abu Bekr, socrul ei urmașul lui Mahomed, primul dintre califi, mort în 634.
– Aluzie la dinastia Abasizilor a căror culoare oficială era cea neagră. Această dinastie a avut 37 califi arabi și a fost întemeiată de Abul Abbas, care a detronat dinastia Omeyyazilor din Damasc (331 —750). Abasizii au domnit în Bagdad (762-1258).
Lumea nu va mai cunoaște cinstea, și va năvăli
doar nelegiuirea-n inimi și pe buzele oricui.
O corcită seminție se va înălța din perși,
tiurci și-arabi; n-or să mai fie dihkani, tiurci și nici arabi; limbile-or părea o glumă. Fiecare-și va-ngropa
o comoară, și, la moarte, rodul trudei sale lungi
va îmbogăți pe dușmani. Cei mintoși, cei credincioși
se vor folosi de-ncrederi să urzească-nșelăciuni;
suferința Și mâhnirea și-nvrăjbirea vor domni,
cum domnit-a bucuria-n vremea lui șah Bahram-Gur.
Nici serbare, nici plăcere, și nici muncă la-adăpost;
pretutindeni viclenie, -nșelăciune, -ntinse mreji.
Patima de-arginți va rupe și-nvrăjbi: părinți de fii,
s-o mânca doar lapte acru, îmbrăca dulămi de-abă.
Fiecare-o vrea câştigul tot din punga celuilalt,
și credința n-o să fie decât vorbe goale-n vânt.
N-o mai fi deosebire între primăveri și ierni,
și nici dulce vin la praznic. Mi se-ngroașă inima
de-atât sânge care fierbe, chipul îmi pălește, alb,
gura-mi seacă însetată, buzele-mi s-au vinețit,
când gândesc că după moartea unui falnic pahlivan
cum sunt eu, întreg norocul sasanid s-o-ntuneca,
și că sfera schimbătoare ne-o trăda, ne-o urgisi,
smulge-va prietenia-i. Ale mele lănci, săgeți,
care pot străpunge fierul, nu pot face nici un rău
unui dușman gol la piele; paloșu-mi ce-n bătălii,
fără-a se toci, lovește gâturi de-elefanți și lei,
nici nu poate să sfâșie pielea de pe-acești arabi!
Nu mi-a spus cetirea-n zodii decât răul peste-alt rău :
nu mi-ar fi dat mie Cerul nici priceperea de-acum
și nici grija-acestor zile de noroc și nenoroc!
Capi-de-oști ce mă-nsoțiră până la Kadesiah
sunt războinici foarte crânceni, și dușmani înverșunați
de-ai arabilor; toți speră să sfârșească-n bine tot,
râuri revărsând, de sânge, preschimbând acest Iran
într-un Djeyhoim de sânge! Nimeni însă dintre ei.
Notă informativă :
▪ Bahram-Gur (421-440) eah sasanid. Pasiunea lui
pentru vânătoarea de coluni i-a atras porecle de măgar sălbatic.
• Textual, camelat, postav din păr de capră.
– Vinul fiind oprit de preceptele Coranului.
• Djenhonn, numele persan al fluviului Oxus.
nu cunosc cereasca taină, și nu știu că ăst război
nu-i un lucru de nimica. Când viâța unui neam
s-a desăvârșit, ce-ajută oboseli și bătălii?
Cât privește despre tine, o, tu, fratele meu scump,
fie să ai viață lungă și să-l mângîi pe-acest șah
al Iranului! Căci țara Kadesiah îmi va fi
gropniță; și drept armură negru giulgiu voi avea,
și drept coif doar o coroană roșie de sânge-cheag!
Astea-s tainele ascunse ale Cerului măreț;
însă tu să nu-ți înlănțui inima, îndurerat,
de sfârșitul unui frate! Nu-l slăbi de loc din ochi
pe stăpânul lumii noastre și jertfește-ți viața-n câmp
si în toi de bătălie! Zilele lui Ahriman
vor ajunge foarte iute, fiindcă sfera de azur
ce se-nvârte ni-i vrăjmașă.” După ce pecetlui
epistăla sa mai zise: „Binecuvintări cerești
însoțească-l pe trimisul care duce-acest răvaș
fratelui, și să nu-i spună decât ceea ce-i de spus.”.
Cronica Șahilor