De 8 Martie draga mea.
De 8 Martie, draga mea,
Să-ți fie caldă dimineața,
Să-ți fie frumoasă viața,
Să-ți fie luminoasă ziua,
Tu ești, draga mea, stea,
Ești fierbinte, iubirea mea,
Floare albă, dragostea,
Numai eu te văd așa.
Ești nufăr din ape ieșit,
Ești tot ce mult am iubit,
Ești tu și mă faci fericit.
De ești mamă, m-ai născut,
Prunc iubit cu suflet mut,
De ești soră, m-ai ferit
De ce-i rău și-nvrăjbit.
De ești aleasa inimii mele,
M-ai dus direct către stele.
De ești vara mea iubită,
Ne jucăm și-ntr-o clipită
Eram de mână cu Afrodita,
Cu zeița frumuseții,
Dispăreau și toți pereții.
Când faceai o vrajă tare,
Merg elfii la culcare,
Orcii toți plângeau de bine,
Că tu ești acum cu mine.
Lara Croft trăgea săgeți
Din priviri, nefiind pereți,
Direct în inima mea,
Unde-i numai draga mea
Și apoi cald, duios spunea
Ce eu nu-ți pot fi iubită,
Ce eu nu-ți sunt hărăzită.
Ia tu arcul cu săgeți,
Că tot nu mai sunt pereți,
Trage-n stânga și în dreapta,
Până-ți vei găsi nevasta.
Trage-n sus și apoi în jos,
Până-ntorci arcul pe dos.
Trage-n ape verzi albastre
Și-n pasăre maiastră.
Trage unde-oi ști tu bine,
Nimerești mereu în mine.
Lasă arcul cu săgeți,
Hai ca să vedem mă-ntreci
La o mie metri plat,
Că-mi pari cam supărat.
Hai, plutim spre țarm ușor,
Că eu nu mai respir, mor.
Unde te grăbești așa?
Nu-i o alta-n fața ta,
Doar eu sunt în viața ta,
Sunt în stânga și-n dreapta.
Ne oprim, e caldă marea,
Ne iubim, e aproape zarea,
Ne alintă adierea,
Ne ia din suflet durerea.
Mă ridici și mă cobori,
Sunt o mare de fiori,
Nu mai sunt eu aici,
Mă cobori și mă ridici.
Ce minune, ce culori,
E plină marea de flori.
Vântul s-a oprit deodată
De iubirea ta curată,
Și-n marea de fiori,
Dintre atâtea flori,
Te-am ales numai pe tine,
Să te iau acum cu mine.
Din minunea de culori
Facem drum până la nori
Și din marea verde albastră
Facem rochie de mireasă
Și apoi nuntă-mpărătească,
Toată noaptea o să țină
Și încă o zi lumină.
Ce iubire minunată,
Nu aș fi crezut că toată
Iubirea asta-a ta mare
O să-mi intre numai mie
Dintr-o mie de săgeți,
În camera fără pereți.
AUTHOR CREATOR COPYRIGHT 2016
LUCACI FLORENTIN
Sensul versurilor
Cântecul descrie o iubire profundă și magică, comparată cu elemente ale naturii și mitologiei. Persoana iubită este văzută ca o zeitate, iar relația lor este una intensă și transformatoare, depășind barierele fizice și emoționale.