Eu nu te mai iubesc.
Îmi scrii, mă suni și nu-mi doresc.
Simplu motivul, nu te mai iubesc.
Nu are nici un sens să te amăgesc.
Te văd cum plângi când îți vorbesc.
Ai greșit tare rău și nu te pot ierta,
Oricât de mult mi-ar cere inima.
Oricât aș vrea, nu te mai pot iubi
Și sper ca viața asta te va feri
De tot ce-i rău și crud în lume.
Nu aștepta să se-ntâmple o minune,
Nu mă mai iubi numai pe mine.
Nu are, ți-am spus, nici un rost,
Acum mă faci să mă simt prost.
Eu nu te mai iubesc deloc,
Nu pot mima ceva în loc.
Ai avut credit și am fost corect,
Am fost bărbatul tău perfect.
Nu ești frumoasă sau deșteaptă,
Nu ești fidelă și nici curată.
În cercul tău de admiratori,
Ești ca o vrabie între ciori.
Ai sufletul pătat de boli,
Ți-am spus, mi-e silă uneori.
Mă rogi acum să nu te părăsesc,
Deși vezi bine, nu te mai iubesc.
Vii lângă mine și-mi șoptești
Vorbe de iubire, însă le simt reci.
Cu brațele tale tandra mă petreci,
Nu te mai vreau, n-aud ce vorbești.
Când ești în pat, în taina nopții,
Îmi vine să vorbesc cu morții,
Să le spun ce-ai putut ajunge
Și ei, săracii, cred c-ar plânge.
O ființă mincinoasă, fără caracter,
Cu o perseverență morbidă de fier,
Te adâncești parsivă într-un abis,
Ca o himeră în cel mai negru vis.
Chiar dacă nu te mai iubesc,
Tot binele din lume ți-l doresc.
Și câți ani vei fi pe lumea asta,
Numai de minciuni să ai parte.
Și încă o dată, de vei fi nevastă,
Să aduci numai urgie și napastă.
Și toți oamenii ce sunt-n jurul tău
Să-ți dea ignore când îți va fi greu.
Știi bine că asta se va întâmpla,
Nu-ți va fi bine, nu mai tot spera.
Ești ca un alien ce vine de pe Marte,
Te minți singură, îți faci iluzii deșarte.
M-am săturat să tot îți povestesc,
Am obosit și nu te mai iubesc.
LUCACI FLORENTIN
CREATOR AUTHOR
COPYRIGHT 2017
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unui bărbat față de o femeie pe care nu o mai iubește. El îi reproșează minciunile, infidelitatea și lipsa de caracter, dorindu-i, paradoxal, tot binele din lume, deși o vede ca pe o sursă de nenorocire.