Dă pace doamnelor, căci cu dreptate
amorul le-ntăreşte, tu, cel care
născut ai fost dintr-un nimic şi-o floare,
poet a cărui liră ca un clopot bate.
Ce ai cu Aguilar, de câine-i spui? Se poate
să se preschimbe-n câine de Alba, cel ce n-are
nici de chelii şi nici de plete îndurare,
nici de pioşi ce-n carte ţin frunţile plecate.
Talentul, mult mai bine în slujba lor l-ai pune,
gângavul fluier astfel n-ar mai rosti blesteme,
căci cine le încântă se laudă pe sine.
Şi de-l urăşti pe-acela cu faţă de tăciune
şi liră numai flăcări, salută-l şi te teme,
dacă nu vrei să roadă şi oasele din tine.
Sensul versurilor
Sonetul este o critică la adresa unui poet rival, Aguilar, sugerând că ar trebui să-și folosească talentul în mod mai constructiv. Totodată, avertizează asupra consecințelor ignorării sau urii față de cei cu talent și influență.