În seara aceea, cu grave tumulturi în urmă,
ceva se schimbase nespus,
aci-n pământeană epocă, de neguri și humă,
și-n megieșe lunare ținuturi, de sus.
Dobândise tărâmul cărate
pe nici un cântar încercate.
De argint se făcură, o, treptele, frunțile –
martore pure izvoadelor din univers.
Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre,
ca două făpturi de mătase în mers.
În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească,
silirăm luna – și alte vreo câteva astre
în jurul inimilor noastre
să se-nvârtească.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare profundă într-o seară specială, unde iubirea atinge dimensiuni cosmice. Natura și spiritualitatea se împletesc, creând o legătură unică între doi oameni.