Cetate de veac, prăsilă de păianjeni verzi
sub mușchi și scocuri. –
Pe turn între semnele ceasului, gânditor
timpul stă. O vrabie umblă pe-arătător.
Sub bolți de nicăiri nici un ecou.
Părul tău joacă în vântul
pe care l-am întâlnit ieri în alt oraș
și care ne-a ajuns din nou.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contemplativă, unde timpul pare să stea în loc într-o cetate veche. Vântul, purtător de amintiri, leagă prezentul de trecut și locuri îndepărtate.