Îi este pustiului sete
de sfinți și de rouă.
O mie nouă sute cincizeci și nouă!
An fără rouă.
De semenii noștri,
de-așezăminte,
de-abia ne-aducem
prin timpuri aminte.
Cetatea aceasta nu știm
de-i veche sau nouă.
S-a spune odată: ’59,
an fără rouă.
Crește pustiul: vai nouă!
Nici sfinți și nici rouă.
O, semeni și-așezăminte,
vai nouă, vai nouă!.
(1959)
Sensul versurilor
The song reflects on a year, 1959, characterized by a lack of spiritual nourishment ('rouă' - dew) and a sense of desolation. It expresses a longing for connection ('semeni' - fellow humans) and institutions ('așezăminte'), highlighting a feeling of loss and fading memories.