lui Vasile Băncilă.
Frunza verde, dragele,
linele colinele
strâng de sus luminile.
Ape cântă, largele.
Trec pe drum copitele
și prin gând ispitele.
Pasărea din iniste
sparge bolți de liniște.
Chiparoși ca fusele
n toate cimitirele
ne abat privirile
către inimi – dusele.
Neclintite-s morile,
gândul, sarcofagele,
frunza și catargele.
Ard în lume orele.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții, folosind imagini din natură și referințe la moarte. Elementele statice și dinamice se juxtapunează, creând o atmosferă contemplativă și melancolică.