Lucian Blaga – Zamolxe

În clipele din urmă, ce-mi vor bate
Rar –
Cu inima lor obosită,
Când Soarta cu genunchii
Pe trupul meu învins
Neîndurătoare îmi va stoarce
Din pieptul celei
Din urmă
Dureri
Puterea de a mai striga.
Aș vrea s-o simt atunci deasupra-mi istovită
De lupta dintre mine și ea,
Ca să-nflorească într-un surâs
Pe buza-mi moartă întrebarea: „Îndrăzni-va Soarta
Să mai înceapă a doua oară lupta
C-un visător?”

Sensul versurilor

Piesa explorează confruntarea cu moartea și soarta, exprimând dorința ca, chiar și în ultimele clipe, spiritul visător să rămână neînvins. Vorbitorul se întreabă dacă soarta ar îndrăzni să lupte din nou cu un visător, sugerând o rezistență interioară față de inevitabil.

Lasă un comentariu