Nu este exclus
să fi căzut pe gânduri
sau pe sentimente –
acțiune cvasi-inertă ce m-ar fi dus
spre scris
despre copacul bonsai (un fel de
„arbore” între ghilimele
pentru a se înțelege oarecum altfel
aproape invers decât ceea ce e
în realitate
un arbore fără ghilimele).
Bineînțeles
la Chișinău sau București
putea să mă bată gândul
sau sentimentul
sau să fi venit inspirația
simpla metaforă să
scriu un poem despre „copacul” bonsai
dar –
la ce bun
dacă în spațiul informațional românesc
doar vreun procent-două
să zicem
din populație știe
ce ar fi ăla un
„arbore” bonsai?
Unde mai pui că
cine știe ce răuvoitor ar putea ironiza că chiar
țara noastră e una bonsai…
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unui "copac bonsai" ca metaforă pentru o realitate trunchiată sau o percepție distorsionată a lucrurilor. Autorul se întreabă dacă merită să scrie despre astfel de concepte abstracte, având în vedere că nu toată lumea le va înțelege, și anticipează posibile interpretări negative.
