Am văzut cum s-a înecat
O fetiță mică, din greșeală.
Era toamnă. Cerul pudrat
Cu scamă tulbure și glacială.
Ruginiseră ierburile pe mal,
Nici țipenie în ținut.
Atârnau cârpele vertical
Departe, pe șlepul neprevăzut.
Și un hohot de râs s-a auzit
De parc-ar fi fost ascuns cineva
Prin tufișuri de bronz coclit
Întinse dincolo de șosea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă tragică în care o fetiță se îneacă, surprinsă într-un peisaj tomnatic rece și dezolant. Naratorul observă scena cu un sentiment de detașare și melancolie, accentuat de un râs sinistru care reverberează în fundal.