Leonid Dimov – Dostoievskiana
Am văzut cum s-a înecatO fetiță mică, din greșeală.Era toamnă. Cerul pudratCu scamă tulbure și glacială.Ruginiseră ierburile pe mal,Nici țipenie în ținut.Atârnau cârpele verticalDeparte, pe șlepul neprevăzut.Și un hohot de râs s-a auzitDe parc-ar fi fost ascuns cinevaPrin tufișuri de bronz coclitÎntinse dincolo de șosea.