Toamna descărnată scurmă-n pușcării.
Tulbure pe suflet burnița se cerne,
pieptul își aprinde stinsele caverne.
Petele de sânge în infirmerii
parc-ar pune frunze ruginite-n perne,
parcă, pe cearșafuri, trandafiri târzii.
Poate chiar la noapte, frații mei pustii,
când afară vinul suferă-n taverne,
vom porni lunateci pe poteci eterne
să ciocnim cu sfinții cupe străvezii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și suferință, folosind imagini puternice legate de toamnă, moarte și boală. În ciuda întunericului, există o speranță subtilă de eliberare spirituală și comuniune cu divinitatea.