Aceleași ore care ți-au croit
Trup adorabil desfătând priviri
S-or dovedi tirani cu-același chip
Frumosul covârșindu-l de slutiri.
Timp fără tihna, pe oricare vară
În iarna o transformi și o îngheți,
Îngheață seva, frunzele-s povară,
Splendoarea-i desfrunzită sub nămeți.
Când floarea vieții nu o distilezi,
În vas de sticlă să o ții captivă,
Nici fastul frumuseții nu-l mai vezi,
Nici ce-o făcea să fie atractivă.
Te distilez și iernii-i ating drumul,
Când nu te văd, măcar să-ți simt parfumul.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema trecerii implacabile a timpului și efectul său asupra frumuseții. Poetul deplânge pierderea frumuseții și încearcă să păstreze amintirea acesteia prin distilare, căutând să simtă parfumul persoanei iubite chiar și în absența ei.