Dar fii-mpăcat când în acel arest
Voi fi depus, fără cauțiune;
Ființa mea-i prezentă-n acest vers,
Ce pururea cu tine va rămâne.
Când îl vei reciti, ai să revezi
Exact partea ce-am scris-o despre tine.
Pământului doar lutu-i datorez;
Sufletul ție, cel mai bun din mine.
Vei pierde numai putredul meu trup,
Dat viermilor, când moartea-l va cuprinde,
Sub laș pumnal al timpului căzut,
Prea ne’nsemnat ca să-l mai ții tu minte.
Valoarea lui e ceea ce conține
Și el e-acel ce e mereu cu tine.
Sensul versurilor
Sonetul vorbește despre acceptarea morții, asigurând persoana iubită că esența poetului va continua să trăiască prin versurile sale. Corpul fizic se va descompune, dar sufletul și valoarea sa vor rămâne mereu cu cel drag, în cuvintele scrise.