sonetul LXXIV

Dar fii-mpăcat când în acel arestVoi fi depus, fără cauțiune;Ființa mea-i prezentă-n acest vers,Ce pururea cu tine va rămâne.Când îl vei reciti, ai să reveziExact partea ce-am scris-o despre tine.Pământului doar lutu-i datorez;Sufletul ție, cel mai bun din mine.Vei pierde numai putredul meu trup,Dat viermilor, când moartea-l va cuprinde,Sub laș pumnal al timpului căzut,Prea ne’nsemnat … Citește mai mult