tradus de Nicolae Pintilie.
În mine vezi tu anotimpul când
Foi galbene pe crengi murind se zbat,
Pe arcul lor în geruri tremurând
Vechi coruri unde păsări au cântat,
În mine vezi murind al serii ceas
Când soarele-ntârzie-n asfințit
Și noaptea, sora morții, pas cu pas
În beznă totul a pecetluit.
În mine vezi un foc arzând pustiu
Pe-a lui cenușă și-i sleit în ea
Și leagănul luminii i-e sicriu
Și mistuie puterea ce-l hrănea.
Tu vezi și mai puternic m-ai cuprins
Vrând sa iubești ce mâine fi-va stins.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema îmbătrânirii și a mortalității, comparând starea eului liric cu toamna, apusul și un foc pe moarte. În ciuda acestei stări de declin, eul liric este iubit cu pasiune, tocmai pentru că iubirea transcende efemeritatea.