Ploaia a trecut. Dealurile sunt goale.
Aerul unei nopți cristaline. A venit toamna.
Lună plină în pini.
Pâraie limpezi printre pietre.
Un zgomot prin bambuși – cine se îndreaptă spre casă?
Lotușii tremură – cine pleacă la drum?
Parfumul primăverii întotdeauna se duce.
Doar tu – tu trebuie întotdeauna să rămâi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn melancolic, marcat de trecerea timpului și de un sentiment de singurătate. Natura este personificată, iar accentul cade pe contrastele dintre efemer și permanent.