Ascultă, Muză, lasă Ellada și
emigrează la noi
Rupe, te rog, acele povești prețuite afară din cale,
Afacerea aceea cu Troia și cu-Achil mâniosul, sau cu
Eneas și călătoriile lui Ulisse,
O tablă să bați, cu „Mutat” și „De închiriat”, sus
în piscul Parnasului tău de zăpezi,
Același aviz să-l repeți la Ierusalim, să-l atârni
la porțile Jaffei și pe muntele Moriah,
Așijderea și pe crenelurile castelelor tale germane,
franceze și spaniole și pe muzeele tale
italienești,
Fiindcă să știi că o sferă mai mare sau mai nouă, mai
activă, că un domeniu mai vast și virgin
te așteaptă, te cheamă.
Sensul versurilor
Piesa este un apel către Muză să abandoneze temele clasice și să caute inspirație în locuri noi și neexplorate. Se sugerează că vechile povești și mituri și-au pierdut relevanța, iar Muză este invitată să găsească un domeniu mai vast și mai activ.