Ploaia-ncruntată privește cruciș.
Iar după
grilaj-
sumar anturaj-
ale firelor de fier
perine.
Și pe
ele
se sprijină lejer
picioarele
răsăritelor stele.
Dar pieirea
felinarelor,
țărilor
în coroane de gaz lampant
pentru ochi
făcu mai dureros
buchetul prostituatelor cu mers clătinat
ce înde ele nu-și ascund
gând dușmănos.
Și e sinistru-n
glumița lui
înțepătorul râset beteag-
din galbene roze
otrăvitoare
se răspândi-crescu-n
zig-zag.
Să urmărească
larmă
și dramă
plăcut i-i ochiului:
sclav crucilor
indiferent-tihnit-suferind,
coșciugele
sordidelor lupanare
zorii le-aruncă-n glastră
cu flăcări mistuitoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață sumbră într-un oraș decăzut, unde lumina zorilor dezvăluie realitatea dură și degradarea morală. Imaginile puternice sugerează un sentiment de dezolare și pierdere, accentuând contrastul dintre frumusețea naturală și corupția urbană.