Vladimir Maiakovski – Dar Voi Ați Putea

Acoperii cotidiana hartă,brusc, izbind vopseaua din pahar;și oglindii în blidul de piftieale oceanului fălci de barbar.Pe solzii peștilor, lucioși, de tablăcitii chemări de buze diafane.Dar voinocturne ați putea cântala flautulînaltelor burlane?.

Vladimir Maiakovski – Imn Judeţului

Din greu la galere vâslesc condamnaţii,umplând Marea Roşie de urlet, de jind;se pierde-al cătuşelor zvon; ascultaţi-ide ţara lor, Peru, răcnind. De raiul din Peru îi doare,de dans, de muieri şi de păsări li-i dor;mai sus de naramzii în floare,dă-n bolţi baobabul nemuritor. Banane, ananaşi vin în vase-nfundate,noian bucuriile-i chem…Dar iată că juzii, pe neaşteptate,căzură pe … Citește mai mult

Vladimir Maiakovski – Nu Mai Înțeleg Nimic

Intrai la frizer, spusei – liniștit:„Fiți bun, pieptănați-mi urechile”.Dintr-o dată netedul frizer s-a aricit,fața i se alungi, ca ceaa unei pere coapte, fragile.„Nebunule!Roșcovanule!” –tresăriră-săriră cuvintele.Între culmi, sudălmile agonizau ca-n vreme vecheși în-de-lu-u-ngcapul cuiva chicotea,smulgându-se din gloată, ca o bătrână ridiche.(1913).din vol.”Eu și Napoleon” – Editura „Ideea Europeană” – București – 2008

Vladimir Maiakovski – Ordin de Zi Pe Armata Artei

Tândălească bătrânele boaite.Tândăleala le roade.Pe baricadele inimii, haide,tovarăși!Pe baricade..Comuniștii nu-și lasă unghereși punți de retragere.Futuriști, viitorul vă ceresalturi mai agere!N-ajung locomotivele, smulge-leiureș zvâcnind ca din tun.Dacă în cântec nu huruie fulgere,curentul electric la ce mai e bun?Inima știu cum vă bubuie vouă;gâfâie,fluieră caLocomotivele serie nouă –R,Șa,Șcia.N-ajung vipuști colorate,nici soviete de deputați:ca să pornească armate,armatelor marșuri … Citește mai mult

Vladimir Maiakovski – Vouă

Vouă, trăitori-târâtori dintr-o orgie-n alta, mai mare,cei cu vană în baie şi calde closete!Cum de nu vi-i ruşine nume propuse pentru decoraresă le citiţi în cloniţele din gazete?!.Ştiţi voi oare, nimicurilor, multe din carese gândesc cum să se ghiftuiască mai abitir, –poate că-n clipa aceasta rămâne fără picioareporucicul Petrov lovit de schije, nimerit sub tir?.Dacă … Citește mai mult

Vladimir Maiakovski – Versuri Despre Pașaportul Sovietic

Birocratismul! De beregăţil-aş rupe, ca lupul – şi basta.Şi dau la toţi dracii, şi-arunc în bucăţitot ce-i hârţoagă. Dar asta..Prin compartimente, din cupeu în cupeu,amabilul vameş apare-n tot locul.Se dau paşapoartele. Îl dau şi pe-al meucu scoarţe ca focul.Se uită la unele-atent, ca eretele.Se uită la altele-n treacăt, mecanic.Pătruns de respect, ia carnetelecu leul britanic..Mâncându-l … Citește mai mult

Vladimir Maiakovski – Să Dea Socoteală

Tobe războinice-n lume dau sfoară.Zăngăne arme să-nceapă măcel.Rob după rob,În fiece țarăe spintecat de oțel.Dar de ce –foame, frig,viață grea,și-opărită cu sânge lumea-și poartă jelania?Doar pentru căundeva,cineva,vrea și Albania.Omul pe oameni îi mușcă-nrăit,lumea se năruie ca o baracă,dar pentru căprin Bosfor,gratuit,vase străine să treacă.Ciuntitvăd pământulca un trunchi fără brațe,strivit ca omidă,gemând că dihania,dar pentru cacinevasă … Citește mai mult

Vladimir Maiakovski – Prolog

Visând tolănit pe creierul moale,vi-i gândulprecum un lacheu dolofan pe-o slinoasă sofa;cu petecu-n sângele inimii mele plesnindu-l,sarcastic, obraznic, în râs îl voi lua,până m-oi sătura.În sufletul meu bătrânețea loc n-are,giugiuleala senilă nu-și află altoi.Învăluie lumea vocea mea tunătoare,frumusețea-mi în floare –de ani două’ș’doi.Ce-mi tot umblați cu leșinături!Ce-i dați voi dragostei, din lăute, lături!Ce-i gâdilă dragostei … Citește mai mult

Vladimir Maiakovski – Ceva Despre Petersburg

De pe-acoperiş curg lacrimi în uluc,spre palma râului schiţând o hartă;iar în ceruri, buze ţuguiate sugdin vinete mamele ca de piatră.Şi bolta- iată – limpede e, clară:spre ţărmul unde marea se arată,un beduin plouat mână-a povarăcămila Nevei, dublu cocoşată.

Vladimir Maiakovski – Rusiei

Iată-mă, trec eu,struț de peste mări și țări,în peneți de strofe, picioare de vers și rime.Prostănacul de mine,mă chinui să-mi ascund capulîn penețul sunător ca niște strune.Eu nu-ți aparțin, pocitanie de zăpadă.Suflete,mai adânc în pene te așază!Și alta se va dovedi a-mi fi patria,deja văd –viața-mi sudică a pârjolit-o torida amiază.Insula arșiței.Învățată cu palmieri.„Hei,feriți-vă din … Citește mai mult