Este lumea asta a noastră, sau nu e?
Șoimul de foc ne cade de pe față,
din inimă ne fuge mistrețul minunat.
Ne agățăm cu unghiile de ultima suflare.
De ce altceva ne-am mai putea agăța?!
Nici norul să ne-ntindă mâna,
nici piatra umărul să-și pună,
nici timpul să ne vină-ntr-ajutor.
Cine mai numără dinții morții?
Nimeni. Tu, ultim sânge negru al nostru,
mușcă inima spaimei,
mușcă și norul, și piatra, și timpul,
și deschide în aer un trandafir negru!
Este lumea asta a noastră, sau nu e?!
Sensul versurilor
Poezia exprimă o luptă disperată pentru supraviețuire într-o lume ostilă. În fața morții iminente și a lipsei de ajutor, se face un apel la un sacrificiu final, la o revoltă împotriva destinului.