Geneză.
Litere de lut..
Cad, se sfărâmă zgomotos..
Ce i-o fi părut? –
Boţite foi rămân pe jos.
Sufletul e ud..
Trec printre ude plete mâini,
Zboară cânt spre sud –
Te-apucă dor de nopţi în stâni..
Parcă ar fi surd!
Ning foi boţite peste tot!
Anotimp absurd..
Dar, marea o trecu înot.
28 ianuarie 1995
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dezolare și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a pierderilor suferite. Versurile evocă imagini puternice ale unui suflet rănit și ale unei naturi neprietenoase, sugerând o luptă interioară și o dorință de evadare.