Cu raza, bați din veci aceeași cale,
Cum vii din nesfârșit înspre-nserări,
În umbra noastră faci din nou cărări,
Să Te primim cu zvon de osanale.
Te dăruiești cu rodul toamnei Tale,
Doar celor care plâng în așteptări,
Aluneci lin, căzând din zări în zări
Spre duhuri care știu să fie goale.
Tu treci mereu în neguri nesfârșite,
Să biruiești amurgul prin Calvar
Și-n taina frumuseții negraite,
Te naști de sus în foc de raze iar,
Ca să-mplinești minuni făgăduite,
Lumina Tu, nespus de mare har!
Sensul versurilor
Piesa descrie natura divină a luminii, care se sacrifică mereu pentru a birui întunericul și a aduce speranță. Este un ciclu continuu de dăruire și renaștere, menit să împlinească minuni și să ofere har.
