În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,
Atâtea seri la rând ai poposit,
La masă albă m-ai blagoslovit,
Atins-ai vinul și ai frânt din pâine.
Atâtea seri la rând s-au irosit,
Căci n-au văzut privirile-mi păgâne,
Că trupul sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,
Și sângele cu vin l-ai îndulcit.
Și azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat,
Ca să te vadă ochii mei, sărmanii,
Paharul plin l-ai binecuvântat.
În zvonul vechi din sfintele cazanii,
Cu scump sângele Tău m-am adăpat
Și trupul Tău s-a frânt spre împărtășanii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență spirituală profundă, în care naratorul reflectă asupra vizitelor divine repetate și asupra semnificației împărtășaniei. Versurile explorează tema sacrificiului lui Hristos și a transformării pâinii și vinului în trupul și sângele Său, subliniind pocăința și dorința de a se apropia de divinitate.