Lerui, Doamne Ler,
Din înaltul Cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgi moi așterne,
Nimeni să nu-i vadă
Urma prin zăpadă,
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.
Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Coboară, coboară,
Preasfânta Fecioară;
Dar pe unde merge
Urma i se șterge,
Taina din vecie
Nimeni să n-o știe.
Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Intră-n staul, iată
Maica Preacurată
În staul de vite,
Pe paie strunjite,
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.
Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-așterne,
Lumina cerească
Din iesle să crească,
Razăle-n zăpadă
Îngeri să le vadă,
Din înaltul Cer.
Lerui, Doamne, Ler!
Sensul versurilor
Colindul descrie în termeni poetici și misterioși nașterea lui Iisus. Se pune accent pe protejarea tainei nașterii și pe elemente cerești care o însoțesc, precum ninsoarea, luna și îngerii.