Știai tu, Marie,
Că roua e vie?
Că-n zori face ouă
Și ies pui de rouă
Și ies stropi de pui
Ce umblă hai-hui prin iarba lor mamă,
De soare li-e teamă,
De ziua fierbinte
Când puiul o simte
Alunecă-n moarte
Că mâine-i departe..
De-ar fi dimineața,
Zicea pui de strop,
Ar fi altă viață,
Acum mă îngrop,
Și-aud cip-cirip
Și-mi vine să țip
Că sunt incolor,
Că nu cresc un pic
Și trebuie, trebuie să mor..
Sensul versurilor
Piesa descrie viața scurtă și fragilă a picăturilor de rouă, personificate ca "pui de rouă". Ele se tem de soare și anticipează moartea odată cu venirea zilei, exprimând tristețe și resemnare.
