Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ţi se clătina pe creştet.
Cine a sfâşiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?.
Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele îşi deschideau porţile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele şi-au tras peste ochi obloanele grele.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de pierdere și nostalgie, folosind imagini puternice din natură. Prezența cuiva a adus bucurie și deschidere, dar acum absența sa a lăsat un gol, determinând închiderea și tăcerea.