Vântul cu pantofii bonți boiul florilor îndoaie
Pe când toamna, gospodină cu ochi umezi, plete sure,
Peste câmpuri, peste sate; peste vârfuri de pădure,
Din nori grei, ca dintr-un uger, mulge picuri grei de ploaie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de toamnă târzie, unde vântul și ploaia creează o atmosferă melancolică și contemplativă. Natura este personificată, iar imaginile evocate sunt puternice și descriptive.