Cum să recapăt harul bucuriei
Dacă odihna nu mi-o regăsesc?
Când noaptea nu alină truda zilei,
Iar noapte-zi, zi-noapte se urăsc?
Chiar dacă-și sunt dușmance, într-un gând
Mâna și-o dau să mă rănească bine,
Ziua cu truda, noaptea aducând
Regretul că departe sunt de tine.
S-o mulțumesc, zilei îi spun cât ești
De luminos, când nori o năpădesc.
Iar nopții, lingușind, că strălucești,
Când stelele pe cer abia clipesc.
Dar ziua zilnic dorul mi-l încearcă
Iar noaptea chinu-i mai puternic parcă.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă suferința și dorul profund resimțit de poet în absența persoanei iubite. Atât ziua, cât și noaptea devin surse de chin, amplificând sentimentul de regret și dor.