Când am văzut de timp desfigurate
Superbe monumente de demult;
Când văd înalte turnuri dărâmate,
Până și bronzul în războaie frânt;
Când am văzut oceanul necuprins
Cum invadează țărmuri, inundând,
Solul cum seacă-al apelor întins,
Crescând prin pierderi, prin câștig pierzând;
Când am văzut schimbările statale,
Sau statul însuși întâlnind pieirea,
Ruina-mi fu prilejul de-nvățare
Că timpul îmi va lua cu el iubirea.
Ca moartea-i acest gând, pot doar să plâng
Că am ceva ce am să pierd curând.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema inevitabilității pierderii cauzate de trecerea timpului. Observând distrugerea și decăderea din jur, poetul realizează că și iubirea sa este sortită pieirii, generând un sentiment profund de tristețe și acceptare a efemerității.
