Inimii ce mă chinuie, rușine
Căci ne provoacă răni și lui și mie!
N-a fost de-ajuns că m-a lovit pe mine,
Iubitul meu amic chiar sclav să-i fie?
Ochiul tău crud de mine m-a lipsit,
Pe celălalt eu mai rău l-ai posedat;
El, tu, eu însumi, toți m-ați părăsit,
Un triplu chin, cu trei multiplicat.
Inima mea în pieptul tău de fier
Închide-o, căci cu ea voi garanta
Inima lui, să-i fiu eu temnicer;
Nu poți fi crudă-n închisoarea mea.
Și totuși poți, încarcerat în tine
Rămân al tău, cu tot ce e în mine.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea și confuzia cauzate de o relație complexă, marcată de trădare și suferință. Vorbitorul se simte rănit de persoana iubită, dar și de prietenul său, ambii fiind implicați într-un joc al posesiei și al durerii.