Fii josnic, josnic de ești socotit
A fi sau a nu fi pot fi tot una
Când bucuria ta s-a năruit
Când cei din jur îi adaugă minciuna!
De ce se-ndeamnă-atâția ochi ce vând
Fierbințelui meu sânge să se-nchine;
Mârșavii, mârșăviile vânând
De ce așează răul pe-al meu bine?
Nu, sunt ce sunt! Și nu pe-același prag,
Nu-mpart cu nimeni vinile și treapta,
Eu pot fi drept, ei strâmbătate-și fac,
Murdar, ochianu-i ce-mi citește fapta..
Răul de-l văd cum crește și-l îndură,
Oamenii-s răi și-s regi în țări de ură!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o condamnare a ipocriziei și a răutății din lume. Vorbitorul se distanțează de cei care răspândesc minciuni și rău, afirmându-și propria integritate într-o lume dominată de ură.