Am cheie bună, ca și cel bogat,
Ce-l duce la odorul său închis,
Pe care nu-l privește neîncetat,
Căci și-ar toci plăcerea lui de vis.
Și-o sărbătoare iese din ungher
Și vine greu în fiecare an,
Că-i rară ca un mândru giuvaer
Ori ca un pandantiv olimpian.
La fel și tu, ești cufăr de comori
Sau un dulap cu haine de bun gust,
Din care timpul scoate dulci splendori,
Reînnoind orgoliul său vetust.
Oferi un scop, căci ai un dar ceresc,
Unii te au, iar alții te doresc.
Sensul versurilor
Sonetul celebrează valoarea rară și prețioasă a persoanei iubite, comparând-o cu o comoară ascunsă sau o sărbătoare anuală. Această raritate intensifică dorința și aprecierea, subliniind unicitatea și darul ceresc pe care îl reprezintă.