Ce-mpovărat călătoresc pe drum,
Silindu-mă s-ating ce mi-am propus,
Răgaz și somn îmi murmură acum,
„Așa departe de amic te-ai dus!”
Iar bietul cal, sătul să mă-ncrunt,
Se mișcă greu, cu capul aplecat,
Căci știe din instinct, grăbit nu sunt,
Când de la tine-n lume am plecat.
Afurisitul pinten nu-i dă ghes
Deși i-l bag în piele-ndârjit,
El geme jalnic, neavând de-ales,
Și simt durerea lui mai ascuțit.
Iar geamătul un gând din minte-a scos,
C-am jalea-n față, bucuria-n dos.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui călător împovărat de dorul de o persoană dragă. Distanța și absența bucuriei sunt accentuate, iar durerea este resimțită profund.